Joby

Nu il mai suport pe Joby....il gasesc ca si motiv ca sa nu fac aproape nimic din ceea ce imi place cu adevarat. As vrea sa citesc, sa stau zile intregi si sa citesc tot ce am adunat in atatia ani , carti care stau si ma asteapta linistite si iertatoare. La fel imi doresc sa stau si sa scriu toate poeziile si cuvintele care mi-au lasat urme pe suflet si care vor sa iasa sa se aseze pe hartie. Am mii de flori care vor sa imi iasa prin degete si apoi prin pensula pe tabloutele mele chinuite cu vopsele de duzina. Am stat ieri si am ascultat Bach, am vazut si un filmulet despre viata lui, de ce nu pot face asta zilnic? de ce nu stiu sa gasesc un "ceva" care sa ma lase sa imi duc o viata frumoasa si simpla ....si atat.

Ce mai face Joby

Joby inca exista si nici un vaccin nu reuseste sa-l elimine.

Sezon de ploaie

A inceput un sezon ploios si pentru mentalitate, stare generala si atitudine. E acea stare aiurea inainte de sfarsit de an cand unii mai incearca sa ingrase porcul sau unii il mananca deja ca sa nu mai stea cu grija pana la Craciun. Asta e metaforic zis...insa e o perioada in care se pierde multa energie si bani.
In primul rand ma amuza ce fac politicenii, bine, asta nu e prea bine ca ma amuza...dar deja nici nu mai stiu ce atitudine matura sa abordez pentru ca tot in aceeasi mizerie confuza plutim.
In al doilea rand ma uit ce se intampla pe piata, sfortari de sfarsit de an pentru a face planul anual, campanii publicitare "unii imita pe altii", nimic interesant, poate doar prezentarile de moda care arata tendintele pentru la anul. Artistii au inceput sa simta criza si o exprima, cam mult gri in colectii anul asta, dar a revenit grija pentru sine, sper sa o adopte mai multa lume si in mai multe domenii.
In rest, ploaia paralizeaza Bucurestiul, stam in trafic mai mult, poluam mai mult, ne stresam mai mult.

Joby

Joby este un virus. Incepe de indata ce semnezi primul contract de munca. Din acel moment vezi targeturi, dead-line-uri, prezentari, sedinte, ore suplimentare, programare concedii....adica viziunea ta umana se altereaza. De Joby suferim toti si nici nu vrea nimeni sa se vindece de acest virus.
Nu conteaza ce realizari ai concrete si palpabile sau cu un sens pentru tine, conteaza sa ai un job din care sa iti poti plati ratele, medicul, asigurarile, mancarea, abonamentul la telefon, curentul, samponul, hartia igienica etc.
Se spunea odata ca munca innobileaza..... cred astazi munca doar ni-l aduce pe Joby si ne transforma in niste maimute robotizate.
Am pus acum un chestionar unde am intrebat ce v-ar face sa va schimbati jobul actual, eu mi-as dori doar un job cu un program foarte flexibil , adica maleabil dupa viata mea, pentru ca acum timpul meu se adapteaza dupa programul unei firme si eu nu prea am deocamdata nimic de zis in acest sens.

Ipocrizia - principalul instrument de manipulare al maselor

"As aprecia enorm daca ai putea termina prezentarea pana maine la prima ora, stiu ca o poti face si voi sti sa fiu atent in viitor ..."...de cate ori nu ati auzit aceasta fraza de la o persoana frumos imbracata la costum, care se uita la tine cu un zambet varuit si fara cusur, din spatele unui laptop si caruia ...ups...tocmai ii suna blackberry-ul si iti face un semn discret ca ar vrea sa ramana singur, mai exact iti taie dreptul la replica. "Vom face toate eforturile ca acest oras sa aibe drumuri si canalizare asa cum e normal in 2009....va asteptam la vot".....seamana tonalitatea, nu?

Bine ati venit in lumea stapanita de mari corporatii, politica,mizerii financiare, fraude spoite si investitii motivate de instincte maladive! De fapt....bine ne-am autoinvitat, pentru ca daca vrei un trai decent si fara lipsuri, cam in lumea asta trebuie sa intram disciplinati si fara comentarii. Vrei sa ii oferi copilului jucariile de care tu nu ai avut parte? cam tot in lumea asta ajungi.
Pana la urma nu e foarte rau si nici greu, ai munci din greu oriunde. Ce este cel mai greu de suportat este ipocrizia pe care o primesti de cand intri si pana cand iesi , de la sloganuri de genul " compania aceasta ne creste ca pe o mare familie", "construim echipe solide si asiguram planuri de dezvoltare ale carierei", " ne intereseaza performanta individuala si oferim planuri de formare si dezvoltare", "conditiile de munca sunt occidentale". Este interesant cum acceptam toate astea, ni le autoimpunem ca si adevaruri si incercam sa le detectam in orice miscare ale corporatiilor. Si devenim loiali, avem incredere, daruim din fiinta noastra ceea ce nici macar nu ni se cere, suntem devotati, uitam de spiritul de mercenar care lupta doar pentru bani si atat.
Noi ne-am uitat istoria sau am preluat-o prost, am inghitit fazele cu razesii lui Stefan cel Mare si vitejii lui Mircea cel Batran care isi dadeau viata pentru tara si vrem sa repetam actele de eroism in zilele noastre. Vrem sa fim eroii marilor corporatii, sa ne sacrificam viata si visele personale....ca sa ajungem undeva pe o pagina de istorie ....care apropo, nu se va scrie niciodata. Traim intr-un timp fara istorie eroica, suntem figurile sterse ale unei epoci gri, materialiste pana la distrugere si mercantile pana la ultima suflare.

Ipocrizia este o noua metoda de manipulare a maselor, inainte erau razboaiele, foametea, sclavagismul, arderea pe rug etc.....acum ipocrizia ne inghite usor, ne digera si scoate la sfarsit oameni gri, decolorati de orice nuanta de viata si orbiti de semne vagi ale unui eroism indepartat.

Sunt fericita

...sunt fericita pentru ca raman om si atunci cand sunt impinsa in mocirla rautatii si a diabolicului.
Ma intreb de unde vine rautatea oamenilor, de unde se poate aduna, suntem fiinte slabe in comparatie cu tigri sau rechinii, insa am descoperit oameni care au o rautate ce devine aproape animalica.
Oamenii rai au puterea unui uragan, coboara brusc, distrug tot....insa din ei nu ramane nimic si nu lasa decat stricaciune si uraciune.
Oamenii buni sunt ca apa curata a unui izvor, care curata si slefuieste in timp si cele mai colturoase pietre, care aduce apa si animalelor si florilor si care aduc si melodia susurului de izvor.
Am atat de multi oameni buni in jurul meu, inca am momente cand multumesc lui Dumnezeu ca am acest noroc si privilegiu.....dar aparitia unui singur om rau poate uneori sa aibe efecte de uragan.
Psihologul spune ca nu ii poti schimba pe ceilalti, ca tu doar te poti adapta si gasi cai de comunicare cu toti oamenii din jurul tau, eu inca nu stiu sa comunic cu oamenii rai.......dar nici nu vreau.

Dezumanizare

Am scris titlul si acum nu stiu sa fac o introducere, e un subiect de care ma lovesc cateodata eu in mine insami, dar pe care trebuie sa il si accept in fiecare zi in ceilalti.
Uitam sa fim oameni din ce in ce mai mult, desi incerc uneori filozofic sa le spun oamenilor cu care lucrezi: nu uitati sa fiti oameni inainte de a fi manageri.
Cu toate acestea, ca sa iti poti asigura supravietuirea intr-o societate in care noi am ales sa traim, ni se cere sa fim performanti in a produce bani pentru altii din care apoi primim si noi o cota, care oricum in rare cazuri ni se da dupa performanta. In cele mai multe cazuri, banii sunt primiti pentru cat de "ne-oameni" suntem.
Am ajuns dupa vreo 10 ani de munca sa imi dau seama ca principiile pe care am pornit sunt totusi bune, pentru ca nu m-au dus la dezumanizare accentuata. Desi undeva,intr-o ierarhie sunt - se pare - destul de bine plasata, nu accept inca dezumanizarea cronica si cu inclestari acute. Mai pe scurt nu pot face rau ca ceilalti sa devina mai "productivi" din perspectiva marilor conducatori de ierarhii. Nu imi plac conflictele artificiale si aici pierd pe partea materiala....dar nu am pierdut ceva ce este deasupra tuturor acestor valori materiale, nu am uitat sa fiu om. Pentru asta chiar nu am de ce sa fiu modesta.
Unii imi spun ca as putea sa castig mai mult, sa fiu mai sus pe scarile astea ierarhice corporatiste....poate ma mai si supraapreciaza....cu toate astea, desi nu e bine autosuficienta in nimic, aici unde sunt acum inca imi pot permite sa fiu om si asta imi aduce o implinire umana pe care nu o poti cuantifica si de care sunt dependenta.
Mai sunt uneori in ipostaza sa spun ce realizari minunate profesionale am - realizarea mea e faptul ca am reusit sa transmit cunostintele mele, ca am ajutat pe cei cu care lucrez sa obtina mai repede niste lucruri pentru care ar fi trebuit sa se chinuiasca sau sa se coboare sub conditia de om, ca sunt multi oameni in jurul meu care imi spun "multumesc" simplu si fara nici o urma de ipocrizie. Suna ipocrit ce spun aici pentru multa lume, insa chiar asta este.
A fost cel mai greu sa gasesc calea de echilibru prin care sa imi asigur si un trai material decent fara sa ma cobor sub limita umana, fara sa fac rau, fara sa lovesc in altii si fara sa bag mana unde nu trebuie.
Ma intreb de ce nimeni nu ne educa in acest sens...degeaba prindem in scoli si facultati niste oameni supraoameni, care vin la catedra cu mainile goale si iti dau comori de care nu esti constient de la inceput. Mi-e dor de cursurile de literatura, de civilizatie, de lingvistica, de contradictiile de vis pe tema etimologiei unor cuvinte pline de miez, de traducerea in franceza a lui Rebreanu si a lui Marin Preda care mi-a mancat creierii de o placere de cultura torida....mi-e dor sa mai fac o pastisa dupa Alfred de Musset.
Acum sunt un om al culturii Excel, Power Point si Outlook.